Faptul că totul decurge de la sine la capitolul depistării COVID-19 este deja evident. 500-600 cazuri primare zilnice ies la suprafață nu din cauza că cineva ar face vreun efort să le caute, ci pentru că oamenii sunt forțați de starea lor de sănătate să apeleze la medici.

Protocolul clinic national provizoriui (ediția III) spune că un caz COVID-19 este considerat doar cel confirmat prin teste de biologie moleculară, indiferent de prezența semnelor și simptomelor clinice.

În acelaș timp autoritățile nu fac absolut nimic ca să confirme infecția cu COVID-19 pentru a o monitoriza corect. Ei sunt presați să confirme doar ceea ce izbucnește la suprafață deoarece nu mai au cum ascunde.

În prima linie se află medicina de familie - și ce se întâmplă acolo? Atunci când sunt adresări cu simptome vădite de COVID-19, care este răspunsul? "Asteptați, vă vom contacta când va fi disponibilă echipa de colectare a probelor". Pacienții sunt lăsați acasă fără tratament si fără monitorizare. Se fac liste și echipele se deplasează odată, maxim de 2 ori pe săptămână la pacient. După colectare rezultatul revine într-o zi-două și total, de la momentul adresării trece cam o săptămână, iar de la apariția simptomelor - și mai mult. Si asta când vârful replicării virale este atins la 3-5 zile de la debutul bolii. Nu contează nici faptul că multe persoane sunt din grupuri de risc. Să ne mai mirăm că sunt atât de multe decese? Dacă cineva nu este de acord, îi este recomandată testarea la privat. Cu 800 lei. Iar protocolul pentru medicii de familie s-a ascuns sub o frază care nu spune nimic - "recoltarea probelor biologice cu scop de confirmare a infecției COVD-19 de către echipa mobilă se va realiza în termeni optimi". Poate explica cineva din autorii protocolului ce înțeleg dumnealor prin "optimi"? O zi? Două? Cinci? Nouă?

Repet a mia oară deja - uitați-vă ce mai fac prin alte țări, vedeți cum se testează absolut gratuit toți suspecții + contacții apropiați asimptomatici. Si ce se petrece la noi. Nu e doar incompetență ci o adevărată crimă așa gestionare a lucrurilor...

Reieșind din numărul total de infectări, numărul de decese, rata deceselor, numărul de cazuri grave și celor care se află la ventilare mecanică, rata testelor pozitive, rata cadrelor medicale infectate, numărul focarelor grave în anumite localități sau instituții medicale, numărul de paturi de spital utilizate (mereu în creștere) pentru COVID, numărul de solicitări la ambulanță etc., se poate de presupus că numărul de persoane care s-au întâlnit deja cu coronavirusul în Republica Moldova și au făcut boala mai ușor, mai grav sau asimptomatic este undeva în jur de 300.000 cazuri. Dacă calculați indicatorul de contagiozitate, va fi clar de ce autoritățile nu mai pot nicidecum influența aceste 500-600 cazuri pe zi și se ocupă doar cu numărarea și lustruirea lor.

Cel mai grav e că din fiecare 600 cazuri zilnice primare 15 se vor finaliza cu deces. 15 oameni zilnic vor fi tributul tăcerii noastre. Ca în povestea cu balaurul care trăia în peșteră și oamenii îi duceau cuminți jertfele, doar să nu-i atingă pe toți. Fără să găndească că încet-încet balaurul îi va păpa. Poate poveștile noastre ar trebui rescrise? Și balaurii fugăriți.