Deoarece cele tocmai (!) 7 scenarii propuse de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării pentru redeschiderea școlilor au creat și mai multe confuzii, o să împărtășesc din alte experiențe la acest capitol. Să le numim 7 episoade ale unui singur scenariu de redeschidere a școlilor.

În aprilie circa 1,5 miliarde de copii din întreaga lume stăteau acasă ca parte a măsurilor de protecție antiCOVID-19. După multe discuții despre faptul că părinții nu pot merge la muncă din această cauză, dar și că educația virtuală nu o poate complementa totalmente pe cea tradiționala, multe țări și-au redeschis ușile școlilor (în iunie erau în jur de 20, iar Suedia, Taiwan, Nicaragua nici nu le închiseseră).

Un studiu realizat la sfârșit de martie de un grup de cercetători de la Institutul Pasteur, Franța a arătat în baza testului la anticorpi că 38% din elevi, 43% din cadre didactice și 59% din lucrători auxiliari suportaseră deja infecția.

Unele date statistice din Franța cât și Israel relevă o rată mai joasă de infectare în rândul claselor mai mici decât în cele mari. Mai mult decât atât, copiii claselor mari, conform anchetei epidemiologice au căpătat infecția de la colegi, pe când cei din clasele mici - din familie.

Datele timpurii din țările europene sugerează că riscul pentru raspândirea virusului de către copii într-o comunitate mai largă este mic. Cel puțin atunci când rata infecțiilor locale este scăzută, deschiderea școlilor cu unele precauții nu pare să producă un salt semnificativ în infecții.

Alte studii efectuate în Germania spun că copiii ar contacta boala cam tot atât de des ca și adulții, doar că în formă asimptomatică.

Mai multe studii științifice din diferite țări presupun legătura cu receptorii din celule - COVID-ul utilizează receptorii enzimei de conversie a angiotensinei II pe care copiii o au într-o cantitate mai mică, în special în vârsta de până la 9 ani.

Nu o să expun aici toate studiile citite, că mi-ar lua mult spațiu.

Concluzia pentru episodul I: copiii fac mai rar boala, mai rar o transmit, mai frecvente sunt cazurile asimptomatice, iar cazurile clinice sunt mai ușoare.