În iunie 1997, am luat de la Moldova-Agroindbank un credit de 50 de mii de lei pentru dezvoltarea afacerii, lăsând gaj casa părintească din Durlești, cu suprafața de 66 metri pătrați. Inițial nu am avut bani să achit rata, însă peste câteva luni, când m-am dus să achit întreaga sumă, conturile erau blocate. Prin diferite tertipuri, banca a făcut tot posibilul de a mă împiedica să rambursez datoria. Iar în 2003 m-a acționat în instanță, cerând întoarcerea forțată a datoriei, care la acel moment constituia, împreună cu dobânda, 61 mii 581 lei. Odată cu imobilul , mi-au fost confiscate mobilierul și electrocasnicele, precum și terenul aferent de 5 ari.

Totodată, Primăria Durșelti i-a alocat soțului meu, Victor Ochișor, i-a alocat pentru construcție un teren de patru ari, situate în vecinătate cu terenul care mi-a fost luat abuziv de către bancă cu ajutorul instanțelor de judecată. . După ce autoritatea publică locală ne-a eliberat actele necesare pentru construire, am început să construim casa. Din lipsă de mijloace financiare, nu am putut finaliza construcția, fiind nevoiți să plecâm la muncă peste hotare. Acum riscăm să pierdem cei 4 ari și construcția, deoarece Primăria refuză să ne perfecteze actele. Iar persoanele interpuse, care au intrat în posesia casei părintești, acum au pretenții și față de terenul care i-a fost atribuit soțului meu.

Astfel, pentru 3 mii de euro, Moldova-Agroindbank a intrat în poseisia a două imobile și mai pretinde încă la două.

Sunt convinsă că este vorba de o schema bine pusă la punct, iar judecătorii sunt complici. Astfel, cum se justifică ca pentru o datorie de 3 mii de euro să fii deposedat de bunuri de 120 de mii de euro?